Cuviosul Iov, în schimă Iisus, de la Anzer

Iov, născut Ioan la Moscova în 1635, a fost preot de parohie și mai târziu preot de curte și duhovnic al familiei lui Petru cel Mare. Când scribul Grigorie Talițki, sub tortură, a dezvăluit că îl numise pe țar Antihrist la spovedanie și că preotul păstrase taina, Ioan a fost exilat în 1701 la Mănăstirea Soloveț și făcut monah.

Acolo, ca Iov, a făcut muncă grea cu ceilalți monahi, apoi s-a mutat la sihăstria de pe insula Anzer și a ajuns conducătorul ei. În 1714 a întemeiat cu ucenicii săi schitul Golgota-Răstignirea pe Anzer și în schimă a primit numele Iisus (Iosua). A murit acolo în 1720 și a fost canonizat în 2000.