Cuviosul Ioanichie cel Mare

Ioanichie s-a născut pe la 752 în Bitinia și păzea vitele familiei sale. A crescut sub împărații iconoclaști și, ca tânăr ostaș, a împărtășit părerea lor despre icoane. Viața lui povestește că un sihastru de pe muntele Olimp l-a mustrat pentru că disprețuia icoana lui Hristos și că el s-a pocăit. S-a luptat cu vitejie împotriva bulgarilor, apoi a părăsit armata, a învățat regulile monahale și și-a citit primele litere într-o mănăstire.

A trăit apoi ani de zile ca sihastru în munții Bitiniei, întorcându-se mai târziu la mănăstiri și zidind biserici. Viața lui relatează darul de a vedea dinainte, între altele moartea timpurie a împăratului Nichifor și apoi a fiului și urmașului său, și povestește tămăduiri. Patriarhul Metodie a venit la el pentru o ultimă binecuvântare, iar Ioanichie a murit în 846, la nouăzeci și patru de ani.