Biblia › Cântarea celor trei tineri › 1
BOR 1914 · Capitolul 1 / 1
Cântarea celor trei tineri 1
1Și stând Azariea în mijlocul focului, și deschizând gura sa, așà s’a rugat zicând:
2Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri și lăudat și proslăvit este numele tău în veci.
3Că drept ești întru toate câte ai făcut nouă, și toate lucrurile tale sunt adevărate, și drepte căile tale și toate judecățile tale adevărate.
4Și judecățile adevărului ai făcut după toate cele ce ai adus asupra noastră și asupra cetății cei sfinte a părinților noștri Ierusalimul; că întru adevăr și judecată ai adus acestea toate asupra noastră pentru păcatele noastre.
5Că am păcătuit și am făcut fărădelege, depărtându-ne dela tine.
6Și am greșit întru toate, și poruncile tale n’am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să fie bine nouă.
7Și toate câte ai adus asupra noastră, și toate câte ai făcut nouă, întru adevărată judecată le-ai făcut.
8Și ne-ai dat pre noi în mâinile vrăjmașilor celor fărădelege și protivnicilor celor pismătăreți, și împăratului celui nedrept și mai rău decât tot pământul.
9Și acum nu este nouă a deschide gura; rușine și ocară ne-am făcut robilor tăi și celor ce te cinstesc pre tine.
10Nu ne dà pre noi până în sfârșit pentru numele tău, și nu stricà legătura ta.
11Și nu depărtà mila ta dela noi, pentru Avraam cel iubit de tine și pentru Isaac robul tău și pentru Israil sfântul tău.
12Cărora ai grăit să le înmulțești sămânța lor, ca stelele cerului și ca nisipul cel de pre marginea mării.
13Că Stăpâne ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile, și suntem smeriți în tot pământul astăzi, pentru păcatele noastre.
14Și nu este în vremea aceasta domn și proroc și căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâe, nici loc a aduce înaintea ta, și a aflà milă.
15Ci cu suflet umilit și cu duh plecat să fim primiți.
16Ca întru ardere de tot de berbeci și de junci, și ca întru zeci de mii de miei grași, așà să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi, și să se sfârșască după tine, că nu este rușine celor ce nădăjduesc întru tine.
17Și acum urmăm ție cu toată inima, și ne temem de tine, și căutăm fața ta.
18Să nu ne rușinezi pre noi, ci fă cu noi după blândețile tale, și după mulțimea milei tale.
19Și ne scoate pre noi după minunile tale, și dă mărire numelui tău, Doamne; și să se rușineze toți cei ce arată robilor tăi rele.
20Și să se rușineze de toată puterea ta, și tăriea lor să se sfărâme.
21Și să cunoască că tu ești Domn, Dumnezeu singur, și mărit preste toată lumea.
22Și n’au încetat cei ce i-au băgat pre dânșii, slugile împăratului, arzând cuptorul cu catran și cu smoală și cu câlți și cu viță.
23Și s’a vărsat para focului deasupra cuptorului de coți patru zeci și nouă.
24Și s’a vărsat, și a ars pre carii i-a aflat împrejurul cuptorului Haldeilor.
25Iar îngerul Domnului s’a pogorît împreună cu cei dimprejurul lui Azaria în cuptor, și a scuturat para focului din cuptor.
26Și a făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suflând, și nu s’a atins de dânșii nicidecum focul, și nu i-a întristat, nici i-a mâhnit pre ei.
27Atunci acei trei, ca dintr’o gură au lăudat, și au mărit, și bine au cuvântat pre Dumnezeu în cuptor, zicând:
28Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri și lăudat, și prea înălțat în veci.
29Bine este cuvântat numele slavei tale cel sfânt, și prea lăudat, și prea înălțat întru toți vecii.
30Bine ești cuvântat în Biserica sfintei slavei tale, și prea cântat și prea mărit în veci.
31Bine ești cuvântat cel ce vezi adâncurile, și șezi pre Heruvimi, și lăudat și prea înălțat în veci.
32Bine ești cuvântat pre scaunul slavei împărăției tale și prea lăudat, și prea înălțat în veci.
33Bine ești cuvântat întru tăriea cerului și prea lăudat, și prea mărit în veci.
34Binecuvântați toate lucrurile Domnului pre Domnul, lăudați’l, și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
35Binecuvântați ceruri pre Domnul, lăudați’l și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
36Binecuvântați îngerii Domnului pre Domnul, lăudați’l și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
37Binecuvântați apele, și toate cele mai presus de cer pre Domnul, lăudați’l și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
38Bine să cuvinteze toate puterile Domnului pre Domnul, lăudați’l și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
39Binecuvântați soare și luna pre Domnul, lăudați’l și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
40Binecuvântați stelele cerului pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
41Binecuvântați toată ploaia și roua pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre el în veci.
42Binecuvântați toate duhurile pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul întru toți vecii.
43Binecuvântați focul și zăduful pre Domnul, lăudați și’l prea înnălțați pre dânsul în veci.
44Binecuvântați frigul și căldura pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
45Binecuvântați roua și zăpada pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
46Binecuvântați nopți și zile pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
47Binecuvântați lumina și întunerecul pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
48Binecuvântați ghiața și gerul pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
49Binecuvântați brume și zăpezi pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
50Binecuvântați fulgere și nori pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
51Binecuvintează pământule pre Domnul, laudă și’l prea înalță pre dânsul în veci.
52Binecuvântați munți și dealuri pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
53Binecuvântați toate cele ce răsar pre pământ pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
54Binecuvântați izvoarele pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
55Binecuvântați mări și rîuri pre Domnul, lăudați și’l prea înnălțați pre dânsul în veci.
56Binecuvântați chiți și toate cele ce se mișcă în ape pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
57Binecuvântați toate pasările cerului pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
58Binecuvântați toate hiarele și toate dobitoacele pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
59Binecuvântați fiii oamenilor pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
60Binecuvântați Israil pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
61Binecuvântați preoți pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
62Binecuvântați slugi pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
63Binecuvântați duhurile și sufletele drepților pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
64Binecuvântați cei cuvioși și smeriți cu inima pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci.
65Binecuvântați Ananie, Azarie și Misail pre Domnul, lăudați și’l prea înălțați pre dânsul în veci; că ne-au scos pre noi din iad, și din mâna morței ne-au mântuit pre noi, și ne-au izbăvit pre noi din mijlocul cuptorului, care ardeà cu pară de foc, și din mijlocul văpăei ne-au izbăvit pre noi.
66Mărturisiți-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila lui.
67Binecuvântați toți credincioșii pre Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, lăudați și mărturisiți, că în veac este mila lui.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org