Epistola lui Ieremia 1

1Isvodul cărței, care a trimis Ieremiea către cei ce erau să se ducă robiți în Vavilon de împăratul Vavilonenilor, să le spue lor după cum s’au poruncit lui dela Dumnezeu.

2Pentru păcatele, care ați păcătuit înaintea lui Dumnezeu, vă veți duce în Vavilon robiți de Navuhodonosor împăratul Vavilonenilor.

3Și după ce veți intrà în Vavilon, veți fi acolo ani mulți și vremi multe, până în șapte neamuri; iar după aceea vă voiu scoate pre voi cu pace de acolo.

4Și acum veți vedeà în Vavilon dumnezei de argint și de aur și de lemn purtându-se pre umeri, arătând frică neamurilor.

5Păziți-vă dar, ca nu și voi asemănându-vă celor de alt neam, să vă asemănați, și să vă cuprinză frică pentru ei.

6Deci când veți vedeà gloate dinaintea și dinapoia lor închinându-se lor, ziceți cu cugetul: ție trebue a ne închinà Stăpâne.

7Că îngerul meu cu voi este, el cearcă sufletele voastre.

8Că limba lor este rasă de teslar, și ei sunt de aur împrejur și de argint împrejur, și sunt mincinoși și nu pot să grăiască.

9Ca la o fecioară iubitoare de podoabă iau aur.

10Și fac cununi, care le pun pre capetele dumnezeilor săi, și une ori se întâmplă de iau preoții dela dumnezeii lor aur și argint, și’l cheltuesc pentru sine.

11Și dau dintr’însele și curvelor, și’i împodobesc pre ei ca pre niște oameni cu îmbrăcăminte, dumnezei de argint și dumnezei de aur și de lemn.

12Și aceștia nu sunt apărați de rugină și de cari.

13Îmbrăcați fiind ei cu îmbrăcăminte mohorîtă, ștergând obrazul lor de praful cel din casă, care este mai mult preste dânșii.

14Și are schiptru ca un judecător de țară, care pre cel ce păcătuește nu’l va omorî.

15Și are sabie în dreapta și săcure; iar pre sine din răsboiu, și dela tâlhari nu se va scoate, dintru care să știți, că nu sunt dumnezei.

16Drept aceea să nu vă temeți de ei, că precum vasul cel spart al omului, de nici o treabă nu este, așà sunt dumnezeii lor.

17Fiind ei puși în case, ochii lor sunt plini de praf, dela picioarele celor ce intră.

18Și ca la oarecare, care a făcut strâmbătate împăratului, sunt închise curțile, și ca celui ce se aduce la moarte, casele lor le întăresc preoții cu uși și cu lacăte și cu zăvoare, pentru ca să nu se fure de tâlhari.

19Lumini le aprind, și mai multe decât la ei, din carii nici unii nu pot să vază, de vreme ce sunt ca o grindă din casă.

20Și inimile lor zic că se rod de cele târâtoare, care sunt din pământ, și cându îi mănâncă pre ei și îmbrăcămintele lor, ei nu simt.

21Înnegrite sunt fețele lor de fumul, care se face în casă.

22Pre trupul lor și pre capul lor zboară liliecii, rândunelele și pasările, așijderea și dihori, de unde veți cunoaște, că nu sunt dumnezei.

23Nu vă temeți dar de ei, pentru că cu aurul, cu care pentru frumusețe sunt îmbrăcați, de nu va șterge cinevà rugina, nu vor sclipì. Căci nici când se turnau, simțeau.

24Din tot prețul cumpărați sunt, întru cari nu este duh.

25Fără de picioare preste umăr se poartă, arătându’și batjocura sa oamenilor, și se rușinează și cei ce slujesc lor, ca nu cumvà să cază pre pământ și prin ei să se ridice.

26Nici de’l va pune cinevà pre el drept pre sine se va mișcà, nici de se va plecà, nu se va îndreptà.

27Ci ca la niște morți pun darurile la ei înainte, și jertfele lor vânzându-le preoții lor le cheltuesc.

28Așijderea și muerile dintr’însele lucrează, nici unui sărac, nici unui neputincios dau din jertfele lor, când sunt în curgerea sângelui, și lehuze fiind le ating.

29Deci cunoscând dintr’acestea, că nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei, de unde dar se vor chemà dumnezei? Pentru că muerile pun dinainte la dumnezeii cei de argint și de aur și de lemn?

30În casele lor șed popii lor având hainele lor rupte, și capetele și bărbile rase, ale cărora capete descoperite sunt.

31Și sbiară strigând înaintea dumnezeilor lor ca unii la cina mortului, îmbrăcămintea lor luând-o popii își îmbracă muerile lor și pruncii. Și nici de li se va face de la cinevà rău sau bine, vor puteà să răsplătească, nici să puie împărat pot, nici să scoață.

32Așijderea nici avuție, nici aramă nu vor puteà să deà. De va făgăduì lor cinevà făgăduință, și nu o va dà, niciodată nu o vor cere.

33Dela moarte pre om nu’l vor izbăvì, nici pre cel mai slab dela cel mai tare nu’l vor scoate. Omului orb vedere nu’i vor dà, nici pre om din nevoie nu’l vor scoate. Pre văduvă nu o vor miluì, nici săracului nu’i vor face bine.

34Asemenea pietrilor celor dela munte sunt aceste de lemn, și cele ferecate cu aur și cu argint, iar cei ce slujesc acestora, se vor rușinà.

35Cum dar trebue a’i socotì, au a’i chemà dumnezei? De vreme ce și însuși Haldeii îi necinstesc pre ei.

36Carii când văd pre un mut neputând grăì aducând pre Vil, să roagă să grăiască, ca și când ar puteà să simță, și acestea văzându-le ei tot nu pot să’i lase, pentru că n’au simțire.

37Iar muerile încinse cu funii șed în căi tămâind tărâțe; iar când vreuna dintr’însele de vre unul din cei ce trec trasă la curvie ocărăște pre cea de aproape, că nu s’a învrednicit ca și ea, nici funiea ei nu s’a rupt.

38Toate câte se fac întru ei, minciuni sunt, cum dar trebue să se socotească, au să se zică că ei sunt dumnezei?

39De teslari și de argintari sunt făcuți, și nu pot să fie alta, fără numai ce vreau meșterii să facă cu ei.

40Și cei ce îi fac pre ei, nu pot să aibă vieață de mulți ani, cum dar cele ce se fac de ei pot să fie dumnezei?

41Pentru că au lăsat lucruri minciună și batjocură celor ce li se vor naște în urmă, căci când vor venì asupra lor răsboiu și răutăți, se sfătuesc între sine popii, unde se vor ascunde împreună cu dânșii?

42Cum dar nu este a cunoaște, că nu sunt dumnezei, cei ce nu se pot pre sine mântuì nici de răsboiu nici de răutăți?

43Pentru că sunt de lemn și ferecați cu aur și cu argint, mai pre urmă tuturor neamurilor vor fi cunoscuți, că sunt mincinoși, și împăraților aevea va fi că nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omenești, și nici un lucru al lui Dumnezeu întru dânșii nu este.

44Cine dar nu cunoaște, că nu sunt dumnezei? Că împărat țării nu vor ridicà, nici ploaie oamenilor nu vor dà.

45Și judecată nu vor judeca lor, nici vor mântuì de strâmbătate, fiind ei neputincioși că sunt ca niște cioare între cer și între pământ.

46Căci și când va cădeà foc în casa dumnezeilor celor de lemn, cari sunt ferecați cu aur, au cu argint, popii lor vor fugì și vor scăpà, iar ei ca niște grinzi în mijloc vor arde de tot.

47Și împăratului sau vrăjmașilor nu vor stà împrotivă, cum dar trebue să se socotească, au să se numească că sunt dumnezei?

48Nici de furi, nici de tâlhari nu vor scăpà dumnezeii cei de lemn și ferecați cu argint și cu aur, dela cari cei ce pot luând aurul și argintul și îmbrăcămintea cea de preste ei, se vor duce avându-le, nici loruș nu vor ajuta.

49Cât mai bun este împăratul care își arată vitejiea sa, sau vasul cel de treabă în casă, cu care se va folosi cel ce’l are, decât dumnezeii cei mincinoși.

50Și ușa casii, care păzește cele ce sunt într’însa, decât dumnezeii cei mincinoși, și stâlpul cel de lemn la împărății decât dumnezeii cei mincinoși.

51Că soarele și luna și stelele fiind luminoase, și trimise la trebi bine ascultătoare sunt, așijderea și fulgerul, când se va ivì bun este la vedere, încă și un vânt în toată țara bate.

52Și norii când li se poruncește dela Dumnezeu să meargă preste toată lumea, plinesc porunca, și focul când se trimite de sus să topească munții, și codrii fac porunca.

53Iar aceștia nici cu chipurile, nici cu puterile lor sunt asemănați, pentru aceea nu trebue nici să se socotească, nici să se numească dumnezei, de vreme ce nici judecată nu pot judecà, nici a face bine oamenilor.

54Cunoscând dar că nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei.

55Că nici pre împărați vor blestemà, nici vor binecuvântà, și semne întru neamuri și în cer nu vor arătà.

56Nici ca soarele nu vor strălucì, nicì vor luminà ca luna.

57Hiarele decât ei sunt mai bune, care pot fugì supt acoperământ să’și folosească lor.

58Deci fiindcă nici într’un chip nu este nouă dovedit, că sunt dumnezei, pentru aceea să nu vă temeți de ei.

59Că precum la o grădină cu semănături este un semn de om, care nimic nu păzește, așà sunt dumnezeii lor cei de lemn și ferecați cu aur și cu argint.

60Și ca și spinul cel din grădină, pre care toată pasărea șade deasupra, așijderea și cu mortul cel aruncat întru întunerec, sunt asemenea dumnezeii lor cei de lemn, și ferecați cu aur și cu argint.

61Dela porfira și dela strălucirea care putrezește preste ei, îi veți cunoaște pre ei, că nu sunt dumnezei, și mai pre urmă și ei se vor mâncà, și vor fì batjocură în țară,

62Deci mai bun este omul drept, care n’are idoli, că va fi departe de batjocură.