Filippiseni 3

1De aceea frații mei, bucurați-vă întru Domnul. Acesteași a scrie vouă, mie nu’mi este cu lene, iar vouă de folos.

2Păziți-vă de câini, păziți-vă de lucrătorii cei răi, păziți-vă de tăiere.

3Că noi suntem tăierea împrejur, cari cu duhul slujim lui Dumnezeu, și ne lăudăm întru Hristos Iisus, și nu ne nădăjduim în trup.

4Măcar că eu am nădejde și în trup. De se pare cuivà altuia a se nădăjduì în trup, eu mai mult.

5Tăiat fiind împrejur a opta zi, din neamul lui Israil, din semințiea lui Veniamin, evreu din evrei, după lege fariseu;

6După râvnă gonind biserica; după dreptatea cea din lege, făcându-mă fără de prihană.

7Ci cele ce îmi erau mie dobânzi, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă.

8Iar mai vârtos le și socotesc toate pagubă a fi pentru covârșirea cunoștinței lui Hristos Iisus Domnului meu, pentru carele de toate m’am păgubit, și le socotesc gunoaie a fi, ca pre Hristos să dobândesc,

9Și să mă aflu întru el, neavând dreptatea mea cea din lege, ci ceea ce este prin credința lui Hristos, ceea ce este dela Dumnezeu dreptate întru credință;

10Ca să’l cunosc pre el și puterea învierei lui și împărtășirea patimilor lui, închipuindu-mă cu moartea lui;

11Ca doară cumvà aș ajunge la învierea morților.

12Nu, că acum am luat, sau acum sunt desăvârșit; ci gonesc, ca doară voiu și ajunge întru care sunt și ajuns de Hristos Iisus.

13Fraților, eu încă nu mă socotesc să fiu ajuns; ci numai una fac, cele dinapoi uitându-le, și la cele dinainte întinzându-mă,

14La semn alerg, la răsplătirea chemărei cei de sus a lui Dumnezeu întru Hristos Iisus.

15Deci câți desăvârșit suntem, aceasta să gândim; și dacă cevà într’alt chip gândiți, și aceasta Dumnezeu va descoperì vouă.

16Însă la ceea ce am ajuns, cu acelaș dreptar să viețuim, aceeaș să gândim.

17Fiți împreună următori mie fraților, și vă uitați la cei ce așà umblă precum aveți pildă pre noi.

18Pentrucă mulți umblă, de cari de multe ori am zis vouă, iar acum și plângând zic, că sunt vrăjmașii Crucei lui Hristos;

19Al cărora sfârșitul le este pierzarea, al cărora Dumnezeu este pântecele, și a căror slavă este întru rușinea lor, cari cele pământești cugetă.

20Că petrecerea noastră în ceruri este; de unde și pre Mântuitorul așteptăm, pre Domnul nostru Iisus Hristos;

21Care va schimbà chipul trupului smereniei noastre, ca să se facă în chipul trupului slavei lui, după lucrarea puterei ce are el de a’și supune luiș toate.