Filippiseni 2

1Deci de este vre o mângâiere întru Hristos, de este vre o voire bună a dragostei, de este vre o împărtășire a Duhului, de este vre o milostivire și îndurare,

2Pliniți bucuriea mea, ca aceeaș să cugetați, aceeaș dragoste având, un suflet fiind, una cugetând.

3Nimic făcând cu prigonire sau cu mărire deșartă; ci cu smerenie unul pre altul socotind a fì mai de cinste decât pre sine.

4Nu ale sale fiecare, ci și ale altora fiecine să căutați.

5Că aceasta să se înțeleagă întru voi, care și întru Hristos Iisus;

6Carele în chipui lui Dumnezeu fiind, nu răpire au socotit a fi el întocma cu Dumnezeu;

7Ci s’au deșertat pre sine, chip de rob luând, întru asemănarea oamenilor făcându-se.

8Și cu închipuirea aflându-se ca omul, s’au smerit pre sine, ascultător făcându-se până la moarte, iar moarte de Cruce.

9Pentru aceasta și Dumnezeu pre dânsul l-au prea înălțat, și i-au dăruit lui nume, care este preste tot numele;

10Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de desupt;

11Și toată limba să mărturisească că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl.

12Deci iubiții mei, precum pururea ați ascultat, nu numai precum când eram de față; ci cu mult mai vârtos când sunt departe, cu frică și cu cutremur mântuirea voastră o lucrați.

13Că Dumnezeu este carele lucrează întru voi și ca să voiți și ca să lucrați, după bunăvoință.

14Toate le faceți fără de cârtiri și fără de îndoiri;

15Ca să fiți fără de prihană și întregi, fii lui Dumnezeu curați în mijlocul neamului celui îndărătnic și răsvrătit, între cari să străluciți ca niște luminători în lume;

16Cuvânt al vieței cuprinzând, spre laudă mie în ziua lui Hristos, că nu îndeșert am alergat, nici îndeșert m’am ostenit.

17Ci de mă și jertfesc pentru jertfa și slujba credinței voastre, mă bucur, și împreună mă bucur cu voi cu toți.

18Așijderea și voi vă bucurați, și împreună vă bucurați cu mine.

19Și nădăjduesc întru Domnul Iisus, că pre Timotei fără de zăbavă îl voi trimete la voi, ca și eu să’mi fac inima bună, înțelegând cele pentru voi.

20Că pre nimeni n’am de un suflet cu mine, care cu tot deadinsul să se grijească de voi.

21Că toți ale sale caută, iar nu ale lui Iisus Hristos.

22Iar sârguința lui o știți, că precum fiul unui tată, împreună cu mine a slujit întru evanghelie.

23Pre acesta dar nădăjduesc să’l trimet îndatăș, după ce voiu vedeà cele pentru mine.

24Iar am nădejde întru Domnul, că și eu fără de zăbavă voiu venì la voi.

25Iar de nevoe lucru am socotit a trimete la voi pre Epafrodit, fratele și împreună lucrătorul și ostașul cel dimpreună cu mine; iar al vostru apostol și slujitor al trebei mele.

26De vreme ce doreà să vă vază pre voi pre toți, și erà mâhnit, că ați auzit că a fost bolnav.

27Și a fost bolnav aproape de moarte; ci Dumnezeu l-au miluit pre el; și nu numai pre el, ci și pre mine, ca nu întristare preste întristare să am.

28Deci cum mai degrab l-am trimes pre el, ca văzându-l pre el iarăș, să vă bucurați, și eu mai fără de mâhnire să fiu.

29Primiți’l drept aceea, pre el întru Domnul cu toată bucuriea; și pre unii ca aceștia întru cinste îi aveți;

30Căci pentru lucrul lui Hristos până la moarte s’au apropiat, nebăgând seamă de vieață, ca să împlinească lipsa voastră a slujbei celei către mine.