Avdie 1

1Vedenia lui Avdie. Acestea zice Domnul Dumnezeu Idumeii: auzit-am dela Domnul, și întărire la neamuri au trimes, sculați-vă, și să ne sculăm asupra ei cu răsboiu.

2Iată mic te-am dat pre tine întru neamuri, necinstit ești tu foarte.

3Trufia inimei tale te-a ridicat pre tine cel ce lăcuești în găurile pietrelor, cel ce înalți lăcașul tău, cel ce zici întru inima ta: cine mă va aruncà la pământ?

4De te vei înălțà ca vulturul, și de vei pune între stele cuibul tău, de acolo te voiu surpà, zice Domnul.

5De ar fì intrat la tine furi, sau tâlhari noaptea, unde te-ai fì ascuns? Au n’ar fì furat destule loruș? Și de ar fì venit culegători la tine, au n’ar fì lăsat struguri?

6Cum s’a cercetat Isav, și s’a aflat ascunsele lui?

7Până la hotare te-a trimis pre tine, toți oamenii legăturii tale au stătut împrotivă ție, slăbit-au de către tine oamenii tăi cei de pace, pus-au pândiri supt tine, nu este înțelegere într’înșii.

8În ziua aceea, zice Domnul: pierde-voiu înțelepții din Idumeia, și înțelegerea din muntele lui Isav.

9Și se vor sperià răsboinicii tăi din Teman, ca să se piarză omul din muntele lui Isav.

10Pentru junghierea și pentru păgânătatea cea împrotivă fratelui tău Iacov, acoperì-te-va rușinea, și vei pierì în veac.

11Din ziua în care ai stătut împrotivă, în ziua în care robeà cei de alt neam puterea lui, și străinii au intrat în porțile lui, și au aruncat sorți pentru Ierusalim, și tu erai ca unul dintr’înșii.

12Să bagi în seamă ziua fratelui tău în ziua străinilor, și să nu te veselești de fiii lui Iuda în ziua pierzării lor, și să nu grăiești mari în ziua necazului.

13Nici să intri în porțile popoarelor în ziua durerilor lor, și să nu bagi în seamă și tu adunarea lor în ziua pierirei lor, și să nu te pui și tu cu puterea lor în ziua pierirei lor.

14Nici să stai la eșirile lor, ca să pierzi pre cei ce scapă dintru ei, nici să oprești pre cei ce fug dela ei în ziua necazului.

15Că aproape este ziua Domnului preste toate neamurile, precum ai făcut, așà va fì ție, răsplătirea ta se va răsplătì în capul tău.

16Că precum ai băut în muntele cel sfânt al meu, beà-vor toate neamurile vin, beà-vor și vor înghițì, și vor fì, ca și cum n’ar fì fost.

17Iar în muntele Sionului va fì mântuire, și va fì sfânt, și va moștenì casa lui Iacov pre cei ce o au moștenit pre dânsa.

18Și va fì casa lui Iacov foc, și casa lui Iosif, flacără; iar casa lui Isav trestie, și se vor aprinde asupra lor, și’i vor mâncà pre ei, și nu va fì purtător de foc la casa lui Isav, că Domnul au grăit.

19Și vor moștenì cei din Naghev muntele lui Isav și cei din Sefila pre cei de alt neam, și vor moștenì muntele lui Efraim, și câmpul Samariei, și pre Veniamin, și pre Galaadita.

20Și al mutăriii începutul acesta fiilor lui Israil, pământul Hananeilor până la Sarepta, și mutarea Ierusalimului până la Efrata, și vor moștenì cetățile Naghevului.

21Și se vor suì mântuiți din muntele Sionului, ca să izbândească asupra muntelui lui Isav, și va fì a Domnului împărăția.