Ionà 1

1Și a fost cuvântul Domnului către Ionà feciorul lui Amatì, zicând:

2Scoală și mergi la Ninevi cetatea cea mare, și propoveduește într’însa, că s’a suit strigarea răutății ei la mine.

3Și s’a sculat Ionà să fugă de la fața Domnului în Tarsis, și s’a pogorît la Ioppia, și a aflat o corabie, care mergeà în Tarsis, și ș’a dat chiriea sa, și a intrat într’însa, să se ducă cu dânșii în Tarsis de la fața Domnului.

4Și au ridicat Domnul mare vânt pre mare, și s’a făcut mare furtună pre mare și corabiea se cumpăneà de valuri, vrând să se sfărâme.

5Și s’au spăimântat corăbierii, și au strigat fiecare la Dumnezeul său; și lepădau vasele din corabie în mare ca să o ușureze; și Ionà se pogorîse în fundul corăbiei, și dormeà și hrăpeà.

6Și a venit cârmaciul la el, și i-a zis lui: ce hrăpești tu? Scoală și roagă pre Dumnezeul tău, că doar ne va mântuì Dumnezeu, și nu vom pierì.

7Și a zis fiecare către vecinul său: veniți să aruncăm sorți, și să cunoaștem pentru cine este răutatea aceasta asupra noastră, și au aruncat sorți, și a căzut soarta pre Ionà.

8Și au zis lui: spune nouă, pentru cine este răutatea aceasta asupra noastră? Ce este lucrul tău? Și de unde vii și încotro mergi? Și din ce țară și din care popor ești tu?

9Și a zis către ei: robul Domnului sunt eu, și pre Domnul Dumnezeul cerului cinstesc eu, care au făcut marea și uscatul.

10Și s’au înfricoșat oamenii cu frică mare, și i-au zis lui: căci ai făcut aceasta? Pentrucă cunoscuse oamenii, că fugeà dela fața Domnului, că le spusese lor.

11Și i-au zis lui: ce’ți vom face ție, și să se alineze marea deasupra noastră? Pentrucă marea se înălțà și ridicà mai mari valuri.

12Și a zis către ei Ionà: luați-mă și mă aruncați în mare, și se va alinà marea deasupra voastră; că am cunoscut eu că pentru mine s’a făcut această furtună mare asupra voastră

13Și se sileau oamenii să se întoarcă la uscat, și nu puteau că marea se înălțà, și se ridicà mai vîrtos asupra lor.

14Și au strigat către Domnul și au zis: nicicum Doamne să nu pierim pentru sufletul omului acestuia, și să nu dai asupra noastră sânge drept, pentrucă tu Doamne, precum ai vrui ai făcut.

15Și au luat pre Ionà, și l-au aruncat în mare, și a încetat marea de valurile sale.

16Și s’au temut oamenii cu mare temere de Domnul, și au adus jertfă lui Dumnezeu, și s’au rugat cu rugăciuni.