Miheea 7

1Vai mie! Că m’am făcut ca cel ce adună paie la secere, și ca cel ce poghircește la cules, când nu este strugur de mâncat, cele dintâiu rodite sunt, care a poftit sufletul meu.

2Vai mie suflete! Că a pierit cel credincios de pre pământ, și cel ce face dreptate întru oameni nu este, toți spre sângiuri judecă, fiecare pre aproapele său necăjește cu necaz.

3Spre rău mâinile sale le gătesc, cel mai mare cere, și judecătorul cuvinte de pace a grăit, pofta sufletului său este.

4Și voiu luà bunătățile lor, ca moliea ce mănâncă, și umblă spre îndreptare în ziua cercetării, vai! vai! Răsplătirile tale au venit, acum vor fì plângerile lor.

5Nu vă încredeți în prieteni, nici nădăjduiți în povățuitori, și celeea ce se culcă într’un pat cu tine, păzește-te să nu’i încredințezi cevà.

6Că feciorul ocărăște pre tată, fata se va sculà asupra mumei sale, nora asupra soacrei sale, vrăjmașii omului toți cei ce sunt în casa lui.

7Iar eu spre Domnul voiu căutà, așteptà-voiu întru Dumnezeu mântuitorul meu, auzì-mă-va Dumnezeul meu.

8Nu te bucurà asupra mea vrăjmașa mea, că am căzut și mă voiu sculà, că de voiu ședeà întru întunerec, Domnul mă va luminà.

9Mâniea Domnului o voiu suferì, că am păcătuit lui, până va îndreptà el dreptatea mea, și va face judecata mea, și mă va scoate la lumină, și voiu vedeà dreptatea lui.

10Și va vedeà vrăjmașa mea, și se va îmbrăcà cu rușine, ceeace ziceà către mine: unde este Domnul Dumnezeul tău? Ochii mei o vor vedeà pre ea, acum va fì spre călcare, ca tina în căi.

11Ziua ungerii cărămizii, pierirea ta ziua aceea, și va lepădà legiuirile tale ziua aceea.

12Și cetățile tale vor venì spre risipire și spre împărțeală Asirienilor, și cetățile tale cele tari la împărțeală dela Tir până la rîu, și dela mare până la mare, și dela munte până la munte.

13Și va fì pământul spre pustiire împreună cu cei ce lăcuesc pre el pentru rodurile izvodirilor lor.

14Paște poporul tău cu toiagul tău, oile moștenirii tale, cele ce lăcuesc de sineș la dumbravă în mijlocul Karmilului, paște-vor Vasanitida, și Galaaditida ca zilele veacului.

15Și ca în zilele ieșirei tale din Eghipet, veți vedeà lucruri minunate.

16Vedeà-vor neamurile, și se vor rușinà, și din toată vîrtutea lor pune-vor mâinile preste gura sa, urechile lor vor asurzì.

17Linge-vor țărâna ca șerpii ce se târăsc pre pământ, turburà-se-vor întru închiderea sa, de Domnul Dumnezeul nostru se vor spâimântà și se vor teme de tine.

18Cine este Dumnezeu precum ești tu? Cel ce ștergi fărădelegile, și covârșești păgânătățile celor rămași ai moștenirii lui, n’au ținut întru mărturie mânia sa, că voitor de milă este.

19Întoarce-se-va, și ne va miluì pre noi, afundà-va nedreptățile noastre și se vor lepădà în fundurile mării toate păcatele noastre.

20Dà-va spre adevăr lui Iacov, milă lui Avraam, precum s’au jurat părinților noștri în zilele cele mai dinainte.