Miheea 1

1Și a fost cuvântul Domnului către Miheia Morastitul în zilele lui Ioatam și ale lui Ahaz și ale lui Ezechia împăraților Iudei, pentru cele ce a văzut de Samaria și de Ierusalim.

2Auziți popoare cuvintele și să ià aminte pământul, și toți cei de pre dânsul, și va fì Domnul Dumnezeu întru voi spre mărturie, Domnul din casa cea sfântă a sa.

3Că iată Domnul va ieșì din locul său, și se va pogorî și se va suì preste înălțimile pământului.

4Și se vor cutremurà munții supt dânsul și văile se vor topì ca ceara de fața focului, și ca apa ce curge în jos.

5Pentru păgânătatea lui Iacov toate acestea și pentru păcatul casei lui Israil, care este păgânătatea lui Iacov? Au nu este Samaria? Și care este păcatul casei lui Iuda? Au nu este Ierusalimul?

6Și voiu pune Samaria spre pază poamelor țarinei și spre sădire viei și voiu surpà în prăpastie pietrile ei, și voiu descoperì temeliile ei.

7Și toate cele cioplite ale ei le vor sfărâmà, și toate agonisitele ei le vor arde cu foc, și pre toți idolii ei îi voiu pune întru pierdere, că din plățile curviei le-a adunat, și din plățile curviei le-a întors.

8Pentru aceasta va plânge și se va tânguì, umblà-va desculță și goală, face-va tânguire ca a balaurilor și plângere ca a fetelor sirinilor.

9Că s’a lățit rana ei, pentrucă a venit până la Iuda, și a atins până la poarta poporului meu, până la Ierusalim.

10Cei din Ghet să nu vă măriți și cei din Enachim nu plănuiți din casă rîs, cu pământ presărați rîsul vostru.

11Ceea ce lăcuește bine cetățile ei, n’a ieșit ceea ce lăcuește în Senaar să plângă casa, care este lipită de ea, luà-va dela voi rana durerei.

12Cine a început întru bune celeea ce lăcuește dureri? Că s’a pogorît rele dela Domnul preste porțile Ierusalimului.

13Ropotul carelor și al călăreților, celeea ce lăcuește în Lahis, începătoare este păcatului fetei Sionului, că întru tine s’au aflat păgânătățile lui Israil.

14Pentru aceea va dà pre cei ce se trimit până la moștenirea Ghetului, case deșarte în deșert s’au făcut împăraților lui Israil.

15Până ce moșteni voiu aduce ție ceea ce lăcuești în Lahis; moștenire până la Odolam va venì mărirea feței lui Israil.

16Rade-te și te tunde pentru fiii cei iubiți ai tăi, lățește’ți pleșuvirea ta, ca vulturul, că robi s’au dus din tine.