BOR 1914 · Capitolul 2 / 4
Malahia 2
1Și acum porunca aceasta este către voi o preoților!
2De nu veți ascultà, și de nu veți pune întru inima voastră ca să dați slavă numelui meu, zice Domnul atotțiitorul; și voiu trimite preste voi blestem și voiu blestemà binecuvântarea voastră, și o voiu blestemà pre ea, și voiu risipì binecuvântarea voastră, și nu va fì întru voi, că voi nu puneți întru inima voastră.
3Iată eu voiu osebì vouă umărul și voiu risipì vintrecelul preste fețile voastre, vintrecelul sărbătorilor voastre, și vă voiu luà pre voi împreună.
4Și veți cunoaște, că eu am trimis la voi porunca aceasta, ca să fie legătura mea cu Levì, zice Domnul atotțiitorul.
5Legătura mea a fost cu el de vieață și de pace; și i-am dat lui cu frică să se teamă de mine și ca de către fața numelui meu să se cutremure.
6Legea adevărului a fost în gura lui și strâmbătate nu s’a aflat în buzele lui; în pace drept a umblat cu mine și pre mulți a întors dela strâmbătate.
7Că buzele preotului vor păzì știința și legea vor cercà din rostul lui, că îngerul Domnului atotțiitorului este.
8Și voi v’ați abătut din cale și ați slăbit pre mulți în lege, stricat-ați legătura lui Levì, zice Domnul atotțiitorul.
9Și eu v’am dat pre voi să fiți defăimați și lepădați la toate neamurile, pentrucă n’ați păzit căile mele, ci ați luat fețele în lege.
10Au nu un tată este vouă tuturor? Au nu un Dumnezeu v’au făcut pre voi? Pentruce ați lăsat fieștecare pre fratele său, ca să spurcați legătura părinților voștri?
11Părăsitu-s’a Iuda, și urâciune s’a făcut în Israil și în Ierusalim, pentrucă a spurcat Iuda sfintele Domnului, care a iubit, și a căutat spre dumnezei streini.
12Pierde-va Domnul pre omul cel ce face acestea, până ce se va smerì din lăcașurile lui Iacov, și din cei ce aduc jertfă Domnului atotțiitorului.
13Și acestea, care le-am urît ați făcut, acopereați cu lacrămi jertfelnicul Domnului și cu plâns și cu suspin din ostenele; au este încă vrednic a căutà spre jertfă, sau a luà primire din mâinile voastre?
14Și ați zis: pentruce Domnul au mărturisit între tine, și între muierea tinerețelor tale, pre care o ai lăsat? Și aceasta este părtașe cu tine, și muiere legăturii tale.
15Și n’a făcut bine și rămășița duhului lui? Și ați zis: ce alt fără numai sămânță caută Dumnezeu? Și păziți cu duhul vostru, și femeea tinerețelor tale să nu o părăsești.
16Ci dacă urându-o o ai gonit, zice Domnul Dumnezeul lui Israil, va acoperì păgânătatea cugetele tale, zice Domnul atotțiitorul, și păziți cu duhul vostru și să nu o părăsiți.
17Cei ce ați întărâtat pre Domnul cu cuvintele voastre și ați zis: cu ce l-am întărâtat pre el? Cu aceea că ziceți: tot cel ce face rău, bine este înaintea Domnului, și întru ei el bine au voit, și: unde este Dumnezeul dreptăței?
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org