Iuda 1

1Iuda, slugă a lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov, celor sfințiți întru Dumnezeu Tatăl, și de Iisus Hristos păziți și chemați;

2Milă vouă și pace și dragoste să se înmulțiască.

3Iubiților, toată nevoința făcând a scrie vouă de cea de obște mântuirea voastră, nevoie am avut a vă scrie vouă, rugându-vă să stați vitejește pentru credința ceea ce odată s’a dat sfinților.

4Căci au intrat oarecari oameni, cari de demult mai ’nainte au fost scriși spre această osândă, necredincioși, cari schimbă darul Dumnezeului nostru întru învierșunare, și pre cel unul Stăpânul Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos tăgăduesc.

5Și voiu să vă aduc aminte, știind și voi aceasta odată, că Domnul după ce au scos pre norod din pământul Eghipetului, mai pre urmă pre cei ce nu au crezut i-au pierdut.

6Și pre îngerii cari nu și-au păzit dregătoria lor, ci și-au lăsat lăcașul lor, spre judecata zilei celei mari, legăturilor celor veșnice supt întuneric îi ține;

7Precum Sodoma și Gomora și cetățile cele dimprejurul lor, care întru acelaș chip curviau și umblau în urma altui trup, sunt puse înainte întru pildă, a focului celui veșnic muncă luând.

8Asemenea și aceștia vise visând, trupul își spurcă și domnia leapădă și slavele hulesc.

9Iar Mihail arhanghelul, când cu diavolul pricindu-se grăià pentru trupul lui Moisì, n’a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: cearte-te pre tine Domnul.

10Iar aceștia câte nu știu hulesc, și câte după fire, ca niște dobitoace necuvântătoare știu, întru acelea se strică.

11Vai lor! Că în calea lui Cain au umblat și întru înșelăciunea lui Valaam prin mită s’au vărsat și întru împrotivirea în cuvinte a lui Core au pierit.

12Aceștia sunt între dragostele voastre, ca niște pietre în mare acoperile de apă, împreună cu voi mâncând, fără de frică pre sine păscându-se; nori fără de apă, ce se poartă de vânturi; copaci tomnatici neroditori, de două ori morți și desrădăcinați;

13Valuri sălbatice de mare, spumegându’și rușinile lor; stele rătăcitoare, cărora negura întunerecului în veac se păzește.

14Și a prorocit de aceștia și Enoh, cel al șaptelea dela Adam, zicând: iată, va venì Domnul întru mii de sfinții săi.

15Să facă judecată împrotiva tuturor, și să mustre pre toți necredincioșii de toate faptele păgânătăței lor cu care au făcut fărădelege, și de toate cuvintele lor cele aspre, care au grăit împrotiva lui păcătoșii cei necredincioși.

16Aceștia sunt cârtitori, grăitori de rău, cari umblă după poftele lor cu păgânătate și cu călcare de lege și gurile lor grăiesc cele cu semeție, mirându-se de fețe pentru vreo dobândă.

17Iar voi, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele care s’au zis mai înainte de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos;

18Că au zis vouă, că în vremea de apoi vor fi batjocoritori, cari vor umblà după poftele lor cele necurate,

19Aceștia sunt cari se osibesc pre sine și sunt trupești, neavând duh.

20Iar voi, iubiților, întru sfântă credința voastră zidindu-vă și întru Duhul Sfânt rugându-vă,

21Pre voi singuri întru dragostea lui Dumnezeu vă păziți, așteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre vieața cea veșnică.

22Și pre unii să’i vădiți de se vor despărțì.

23Iar pre alții cu frică să’i mântuiți, răpindu’i din foc și să’i certați cu temere urînd și haina cea dela trup spurcată.

24Iar celui ce poate să vă păzească pre voi fără de păcat și nespurcați și să vă pue înaintea slavei sale fără prihană întru bucurie.

25Unuia înțeleptului Dumnezeu și Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru, slavă și mărire, stăpânire și putere, mai ’nainte de tot veacul și acum și întru toți vecii, Amin.