Galateni 3

1O fără de minte Galateni, cine pre voi v’a zavistuit să nu vă plecați adevărului, cărora mai înainte vă erà scris Iisus Hristos înaintea ochilor întru voi răstignit?

2Aceasta voiesc numai să știu dela voi; din faptele legei ați luat Duhul, sau din auzul credinței?

3Așà de fără de minte sunteți? Începând cu Duhul, acum în trup vă săvârșiți?

4Atâtea ați pătimit în zadar? Dacă și în zadar.

5Deci cel ce vă dă vouă Duhul și lucrează puteri întru voi, oare din faptele legei, sau din auzul credinței?

6Precum și Avraam a crezut lui Dumnezeu, și i s’a socotit lui întru dreptate.

7Să știți dar că cei ce sunt din credință, aceia sunt fii lui Avraam.

8Și văzând mai ’nainte scriptura, că din credință îndreptează Dumnezeu pre neamuri, mai ’nainte au binevestit lui Avraam, că se vor binecuvântà întru tine toate neamurile.

9Pentru aceea cei ce sunt din credință se blagoslovesc împreună cu credinciosul Avraam.

10Căci câți sunt din faptele legei sunt supt blestem, că scris este: blestemat este tot cel ce nu va rămâneà întru toate cele scrise în cartea legei, ca să le facă pre ele.

11Iar cum că nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu prin lege, arătat este: că dreptul din credință va fi viu.

12Iar legea nu este din credință, ci omul care va face acestea va fi viu întru ele.

13Hristos ne-au răscumpărat pre noi din blestemul legei, făcându-se pentru noi blestem, pentrucă scris este: blestemat este tot cel spânzurat pre lemn.

14Ca întru neamuri binecuvântarea lui Avraam să se facă prin Hristos Iisus; ca făgăduința Duhului să o luăm prin credință.

15Fraților, ca un om grăiesc, că și așezământul omului cel întărit, nimeni nu’l strică sau îl mai adaogă.

16Iar lui Avraam s’au grăit făgăduințele și seminței lui. Nu zice: Și semințelor, ca de mulți; ci ca de unul; și seminței tale, carele este Hristos.

17Și aceasta zic, pre așezământul cel întărit mai înainte dela Dumnezeu întru Hristos, legea, care după patru sute și treizeci de ani s’a făcut, nu’l leapădă, ca să strice făgăduința.

18Că de este din lege moștenirea, nu mai este din făgăduință; iar lui Avraam prin făgăduință i-au dăruit Dumnezeu.

19Ce este dar? Pentru călcările de porunci s’a adaos legea, până când erà să vie sămânța, căreia s’a dat făgăduința, rânduită fiind prin îngeri, cu mâna mijlocitorului.

20Iar mijlocitorul al unuia nu este, iar Dumnezeu unul este.

21Au doară legea este împrotiva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie; că de s’ar fi dat lege care să poată învià, adevărat din lege ar fi dreptatea.

22Ci a închis scriptura toate supt păcat, ca făgăduința din credința lui Iisus Hristos să se deà celor ce cred.

23Iar mai înainte de venirea credinței, supt lege eram păziți, închiși fiind spre credința care erà să se descopere.

24Pentru aceea legea învățătoare ne-a fost nouă spre Hristos, ca din credință să ne îndreptăm.

25Iar dacă a venit credința, nu mai suntem supt învățător.

26Că toți fii ai lui Dumnezeu sunteți prin credință întru Hristos Iisus.

27Că ori câți în Hristos v’ați botezat, în Hristos v’ați îmbrăcat.

28Nu este Iudeu nici Elin, nu este rob nici slobod, nu este parte bărbătească nici femeească; că voi toți unul sunteți întru Hristos Iisus.

29Iar dacă sunteți voi ai lui Hristos, iată a lui Avraam sămânță sunteți, și după făgăduință moștenitori.