2 Timotei 1

1Pavel apostol al lui Iisus Hristos prin voea lui Dumnezeu, după făgăduința vieței care este întru Hristos Iisus,

2Lui Timotei iubitului fiu: dar, milă și pace dela Dumnezeu Tatăl și dela Hristos Iisus Domnul nostru.

3Mulțămesc lui Dumnezeu, căruia slujesc dela strămoși întru curată știință, că neîncetată aducere aminte de tine am întru rugăciunile mele noaptea și ziua;

4Dorind ca să te văz, aducându’mi aminte de lacrămile tale, ca să mă umplu de bucurie;

5Pomenire luând de credința cea nefățarnică, care este întru tine, care s’a sălășluit mai întâiu în moașă-ta Loida și întru maică-ta Evnichia; și încredințat sunt că și întru tine,

6Pentru care pricină îți aduc aminte ție, ca să aprinzi Darul lui Dumnezeu, care este întru tine prin punerea mâinilor mele,

7Că nu ne-au dat nouă Dumnezeu duhul temerei; ci al puterei și al dragostei și al întregei înțelepciuni.

8Deci nu te rușinà de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine legatul lui; ci pătimește împreună cu evanghelia după puterea lui Dumnezeu.

9Carele ne-au mântuit pre noi și ne-au chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a sa mai înainte hotărâre și darul, care s’a dat nouă întru Hristos Iisus mai ’nainte de anii vecilor,

10Și acum s’au arătat prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, carele moartea au stricat, și au adus la lumină vieața și nestricăciunea prin evanghelie;

11La care sunt pus eu propoveduitor și apostol și învățător neamurilor.

12Pentru care pricină și acestea pătimesc, ci nu mă rușinez, că știu cui am crezut, și încredințat sunt, că puternic este a păzì lucrul cel încredințat mie la ziua aceea.

13Chipul cuvintelor celor sănătoase să aibi, care ai auzit dela mine, întru credință și întru dragostea, care este întru Hristos Iisus.

14Lucrul bun cel încredințat ție să’l păzești prin Duhul cel Sfânt, care locuește întru noi.

15Știi aceasta că s’au întors dela mine toți cei din Asia; dintre cari este Fighel și Ermoghen.

16Deà Domnul milă casei lui Onisifor; că de multe ori m’a odihnit și de lanțul meu nu s’a rușinat.

17Ci încă venind în Roma, mai cu osârdie m’a căutat și m’a aflat.

18Deà’i lui Domnul să afle milă dela Domnul în ziua aceea și câte în Efes mi-a slujit mie, tu mai bine știi.