Cuviosul Teodor Mărturisitorul, cel însemnat

Teodor și fratele său mai mic Teofan au crescut la Ierusalim și s-au făcut monahi la mănăstirea Sfântului Sava. Trimiși la Constantinopol cu treburi bisericești, au fost prinși în a doua perioadă a iconoclasmului: Leon al V-lea i-a pus să fie bătuți și exilați. Împăratul Teofil i-a pus mai târziu să fie biciuiți și, în 836, a pus să li se taie pe față, cu ace, douăsprezece versuri batjocoritoare — de aici numele lor, Grapți, „Însemnații”.

Exilat la Apameea în Bitinia, Teodor a murit acolo pe la 841. Teofan l-a supraviețuit, a ajuns mitropolit al Niceei după restabilirea icoanelor și a scris multe imnuri.