Cuviosul Onufrie cel Mare (sec. IV)

Onufrie este cunoscut din relatarea monahului Pafnutie, care a pornit în pustia Egiptului ca să vadă cum trăiesc pustnicii ei. După multe zile a întâlnit un om acoperit numai de părul lui lung și de o cingătoare de frunze: Onufrie, care părăsise ca tânăr monah o mănăstire de lângă Hermopolis din Tebaida și trăise singur în pustie șaizeci de ani.

I-a spus lui Pafnutie că un finic de lângă chilia lui îi dădea rod, iar un izvor îi dădea apă. În aceeași noapte, potrivit relatării, a murit, iar Pafnutie l-a acoperit cu mantaua sa și l-a îngropat în nisip. Întors în Egipt, Pafnutie a povestit ce văzuse, iar doi frați din Schit au scris povestea. Onufrie a trăit în secolul al IV-lea.