Cuviosul Macarie, egumenul de la Kaliazin, făcătorul de minuni

Macarie, născut Matei, venea din familia Kojin a boierilor din Tver, de lângă Kașin. Părinții l-au convins să se căsătorească, dar el și soția sa Elena au convenit că cel care îl va supraviețui pe celălalt se va face monah. Rămas văduv după trei ani, și-a dat averea și a primit tunderea la mănăstirea Klobukov din Kașin.

Căutând singurătatea, s-a stabilit în pădurea de lângă Volga, și curând au venit și alți monahi la el. Proprietarul local Ivan Koleaga a uneltit la început împotriva lui, dar mai târziu s-a pocăit, s-a făcut acolo monah și și-a dat pământurile, de aceea mănăstirea a fost numită Kaliazin. Iosif de la Volokolamsk a vizitat-o și a consemnat strânsa ei regulă de obște. Macarie îl saluta pe fiecare frate cu „bunule bătrân” și a murit în 1483.