Cuviosul Chiriac Pustnicul

Chiriac s-a născut la Corint pe la 447, fiu de preot, și a venit în Palestina ca tânăr, pe la 466. S-a făcut monah sub Eftimie cel Mare, apoi ucenic al lui Gherasim de la Iordan, și în cele din urmă și-a petrecut viața în pustia Iudeii ca sihastru. Viața lui a fost scrisă în secolul al VI-lea de Chiril din Schitopolis, care l-a cunoscut.

Potrivit lui Chiril, pe la șaptezeci de ani Chiriac s-a retras mai adânc în pustie cu un ucenic și, când hrana s-a terminat, a trăit ani de zile cu ierburi sălbatice amare. Se spune că a vindecat îndrăciți și că l-a cunoscut pe egumenul Sava. A murit în 556, la o vârstă foarte înaintată, peste o sută de ani, și este amintit ca unul dintre întemeietorii monahismului din pustia Iudeii.