Cuviosul Isidor Pelusiotul

Isidor s-a născut la Alexandria într-o familie nobilă, înrudit, după cum spune tradiția reluată de Sfântul Dimitrie al Rostovului, cu arhiepiscopii Teofil și Chiril. Tânăr fiind, a lăsat bogăția și rangul și s-a făcut monah pe un munte de lângă Pelusion, în delta Nilului, unde frații l-au ales egumen și preot. Episcopi, dregători și chiar împăratul i-au cerut sfatul.

Este amintit mai ales pentru scrisorile sale: se păstrează vreo două mii, iar istoricii vechi vorbeau despre zece mii, tâlcuind Scriptura și îndreptând moravurile cu o pană ascuțită. L-a apărat pe Ioan Gură de Aur când a fost caterisit și mai târziu l-a convins pe Chiril al Alexandriei să trecă din nou numele lui Gură de Aur în diptice. A murit la adânci bătrânețe, circa 436–440.