Cuviosul Ilarion cel Mare

Ilarion s-a născut circa 291 la Tabata, lângă Gaza, din părinți păgâni, și a devenit creștin pe când studia la Alexandria. După ce l-a vizitat pe Antonie în pustia Egiptului, s-a așezat ca sihastru lângă Maiuma, pe coasta Gazei, pe la cincisprezece ani, și a ajuns părintele vieții monahale din Palestina. Viața lui a fost scrisă de Ieronim.

Pe măsură ce mulțimi și ucenici veneau la el, a fugit iar și iar — în Egipt, în Sicilia, în Dalmația și în cele din urmă în Cipru, unde a murit circa 371, la vreo optzeci de ani. Ieronim povestește că ucenicul său Isihie i-a luat trupul pe ascuns și l-a adus înapoi la Maiuma.