Cuviosul Gherasim de la Iordan

Gherasim era din Licia, în Asia Mică, a trăit ca monah în Tebaida Egiptului și s-a așezat lângă Iordan, în apropiere de Ierihon, spre sfârșitul domniei lui Teodosie al II-lea. În disputele de după Sinodul de la Calcedon (451), s-a alăturat pentru scurt timp oponenților lui, dar, potrivit lui Chiril din Schitopolis, Eftimie cel Mare l-a câștigat înapoi.

Mănăstirea lui de lângă râu pregătea novici, și vreo șaptezeci de sihaștri trăiau în chilii în jurul ei: cinci zile pe săptămână singuri, cu pâine, curmale și apă, fără foc, iar sâmbăta și duminica laolaltă pentru Liturghie. Cea mai cunoscută povestire, istorisită de Ioan Moshos, este despre un leu din a cărui labă Gherasim a scos un spin; numit Iordan, a slujit mănăstirii și, spune povestea, a murit de durere pe mormântul lui. Gherasim a murit în 475.