Cuviosul Hariton Mărturisitorul

Hariton era un creștin din Iconiu, în Licaonia. În timpul prigoanei împăratului Aurelian (270–275) a fost arestat, chinuit și închis pentru că refuza să aducă jertfă; după ce Aurelian a fost ucis, a fost eliberat. După aceea a plecat în Țara Sfântă.

Potrivit Vieții sale, tâlharii l-au prins pe drumul spre Ierusalim și l-au ținut într-o peșteră, pe care el a prefăcut-o mai târziu în mănăstire. Hariton a întemeiat trei așezăminte monahale în pustia Iudeii, la Faran, la Duca, lângă Ierihon, și la Suca, lângă Tecoa; ele sunt socotite printre primele lavre, în care sihaștrii trăiau în chilii despărțite în jurul unei biserici comune. A murit circa 350, după ce a numit un urmaș, și a fost îngropat la Faran.