Tit 3

1Adu-le aminte lor, domniilor și stăpânirilor să se supue, să asculte, spre tot lucrul bun să fie gata;

2Pre nimeni să nu hulească, să nu fie sfadnici, ci lini, arătând toată blândețea către toți oamenii.

3Că eram și noi oarecând fără de minte, neascultători, rătăcindu-ne, slujind poftelor, și multor feluri de desfătări, întru răutate și pismă viețuind, urâți fiind, și urând unul pre altul.

4Iar când s’a arătat bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu,

5Nu din lucrurile cele întru dreptate, care am făcut noi, ci dupre a lui milă ne-au mântuit pre noi, prin baea nașterei cei de a doua, și a înnoirei Duhului Sfânt;

6Pre carele l-au vărsat preste noi de prisosit prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru;

7Ca îndreptându-ne prin harul lui, moștenitori să fim după nădejdea vieței cei veșnice.

8Credincios este cuvântul, și pentru acestea voiu să adeverezi tu, ca să poarte grije, la fapte bune să se nevoească cei ce au crezut lui Dumnezeu. Că acestea sunt cele bune și de folos oamenilor.

9Iar de întrebările cele nebune, și de numere de neamuri, și de prigoniri, și de sfezile cele pentru lege, te ferește; că sunt nefolositoare și deșarte.

10De omul eretic după una și a doua sfătuire, te ferește;

11Știind că s’a răsvrătit unul ca acesta, și păcătuește, fiind singur de sine osândit.

12Când voiu trimete pre Artema la tine, sau pre Tihic, nevoește-te să vii la mine în Nicopoli, pentrucă acolo am socotit să iernez.

13Pre Zina știutorul legei și pre Apollos degrab să’i trimeți mai înainte, ca nimic să nu le lipsească.

14Și să se învețe și ai noștri să poarte grije de fapte bune spre trebile cele de folos, ca să nu fie fără de roadă.

15Închină-se ție toți cei ce sunt cu mine. Spune închinăciune celor ce ne iubesc pre noi întru credință. Darul cu voi toți, Amin.