Ioil 1

1Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ioil fiul lui Vatuil.

2Auziți acestea cei bătrâni și băgați în urechi toți cei ce lăcuiți pământul, de s’a făcut ca acestea în zilele voastre sau în zilele părinților voștri.

3Spuneți acestea fiilor voștri și fiii voștri fiilor săi, și fiii lor la alt neam.

4Rămășițele omidei le-au mâncat lăcustele și rămășițele lăcustei le-a mâncat gândacul, și rămășițele gândacului le-a mâncat păliciunea.

5Treziți-vă cei beți de vinul vostru și plângeți, tânguiți-vă toți cei ce beți vin până la beție, că s’a luat din gura voastră veselia și bucuria.

6Că neam tare și nenumărat se suie pre pământul meu, dinții lui ca dinții leului și măselele lui ca ale puiului de leu.

7Pus-a viea mea întru pustiire și smochinii mei întru dărâmare, cercând o a cercat pre ea și o a dezrădăcinat, albit-au ramurile ei.

8Plânge către mine mai mult decât mireasa cea îmbrăcată cu sac pentru bărbatul ei cel din fetie.

9Încetat-au jertfa și turnarea din casa Domnului, plângeți preoți, cari slujiți altarului Domnului.

10Că s’au pustiit câmpurile, să plângă pământul, că s’a stricat grâul, vinul s’a uscat, untuldelemn s’a împuținat.

11Uscatu-s’au plugarii, plângeți moșiile pentru grâu și pentru orz, că a pierit culesul din țarină.

12Viea s’a uscat și smochinii s’au împuținat, rodiile și finicul și mărul și toți copacii țarinii s’au uscat, că au rușinat bucuria fiii oamenilor.

13Încingeți-vă și plângeți preoților, plângeți cei ce slujiți altarului, intrați, dormiți în saci cei ce slujiți lui Dumnezeu, că au încetat din casa Dumnezeului vostru jertfa și turnarea.

14Sfințiți post, vestiți slujbă, adunați pre bătrâni, pre toți cei ce lăcuesc pământul în casa Domnului Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul întins.

15Vai mie! Vai mie! Vai mie! În zi, că aproape este ziua Domnului, și ticăloșie din ticăloșie va veni.

16Că înaintea ochilor voștri au pierit bucatele, din casa Dumnezeului vostru veselia și bucuria.

17Sărit-au junincele în ieslele lor, pierit-au vistieriile, surpatu-s’au teascurile, că a secat grâul.

18Ce ne vom adunà nouă? Plâns’au cirezile boilor, că n’aveau pășune și turmele oilor au pierit.

19Către tine Doamne voiu strigà, că focul a ars cele frumoase ale pustiului și para focului a aprins toate lemnele țarinei.

20Și dobitoacele câmpului au căutat spre tine, că au secat izvoarele apelor și focul a mâncat cele frumoase ale pustiei.