Osie 2

1Ziceți fratelui vostru: Poporul meu, și surorii voastre: Miluita.

2Judecați-vă cu muma voastră, judecați-vă, că ea nu’mi este mie femeie, și eu nu sunt ei bărbat, și voiu ridicà curvia ei dela fața mea, și preacurviea ei din mijlocul țâțelor ei.

3Ca să o dezbrac pre ea goală, și să o fac pre ea cum a fost în ziua nașterei ei, și o voiu pune pre ea ca pustia, și o voiu așezà pre ea ca pământul cel fără de apă, și o voiu omorî pre ea cu sete.

4Și pre fiii ei nu’i voiu miluì, căci fii din curvie sunt, că a curvit muma lor, și i-a făcut de rușine, ceea ce i-a născut pre ei.

5Că a zis: merge-voiu după ibovnicii mei, cari îmi dau mie pâinile mele și apa mea și hainele mele și îmbrăcămintele mele cele de pânză, și untuldelemn al meu, și toate câte se cuvin mie.

6Pentru aceea iată eu îngrădesc calea ei cu cursă, și voiu astupà căile ei și cărarea sa nu va aflà.

7Și va alergà după ibovnicii ei, și nu’i va ajunge pre ei, și îi va căutà pre ei, și nu’i va aflà, și va zice: merge-voiu și mă voiu întoarce la bărbatul meu cel dintâiu, că mai bine’mi erà atunci decât acum.

8Și ea n’a cunoscut, că eu i-am dat ei grâul și vinul și untuldelemn, și i-am înmulțit ei argintul, iar ea din argint și din aur a făcut idoli lui Vaal.

9Pentru aceea mă voiu întoarce, și voiu cărà grâul meu în vremea lui și vinul meu în timpul său, și voiu luà hainele mele și îmbrăcămintele mele cele de pânză, ca să nu’i acopere rușinea ei.

10Și acum voiu descoperi necurățiea ei înaintea ibovnicilor ei, și nimeni nu o va scoate pre ea din mâna mea.

11Și voiu întoarce toate veseliile ei, praznicile ei și lunile nouă ale ei, și sâmbetele și toate sărbătorile ei.

12Și voiu stricà viea ei și smochinii ei, de câte a zis, că simbriea mea sunt acestea, care mi-au dat mie ibovnicii mei, și le voiu pune pre ele întru mărturie, și le vor mâncà pre ele pasările cerului și hiarele țarinii și cele ce se târăsc pre pământ.

13Și voiu izbândì asupra ei zilele Vaalimilor, întru care jertfeà lor și’și puneà cerceii săi și mărgelele sale, și mergeà după ibovnicii săi, iar pre mine m’a uitat, zice Domnul.

14Pentru aceea iată eu o fac pre ea să rătăcească, și o voiu aduce pre ea la pustiire și voiu grăì după inima ei.

15Și voiu dà ei agoniselele ei de acolo și valea Ahor, ca să deschiză înțelegerea ei, și se va smerì acolo ca în zilele tinereților sale și în zilele suirii sale din pământul Eghipetului.

16Și va fì în ziua aceea, zice Domnul, mă va chemà bărbatul meu, și nu mă va chemà mai mult Vaalim.

17Și voiu scoate numele Vaalimilor din gura ei, și mai mult nu’și vor aduce aminte de numele lor.

18Și voiu pune lor în ziua aceea legătură cu hiarele țarinei și cu pasările cerului și cu cele ce se târăsc pre pământ, și arcul și sabiea și răsboiul voiu stricà de pre pământ, și te voiu face să lăcuești întru nădejde și te voiu logodì pre tine mie în veac.

19Și te voiu logodì pre tine mie întru dreptate și întru judecată și întru milă și întru îndurări.

20Și te voiu logodì pre tine mie întru credință, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.

21Și va fì în ziua aceea, zice Domnul, voiu ascultà cerul, și cerul va ascultà pământul.

22Și pământul va ascultà grâul și vinul și untuldelemn, și acestea vor ascultà pre Iezrael.

23Și o voiu semănà pre ea mie pre pământ, și voiu miluì pre Nemiluita, și voiu zice: nepoporului meu, poporul meu ești tu, și el va zice: Domnul Dumnezeul meu ești tu.