Efeseni 4

1Drept aceea vă rog pre voi eu legatul întru Domnul, cu vrednicie să umblați după chemarea cu care sunteți chemați.

2Cu toată smerenia și blândețele, cu îndelungă răbdare, îngăduind unul altuia cu dragoste;

3Nevoindu-vă a păzì unirea Duhului întru legătura păcei.

4Un trup și un Duh, precum și chemați sunteți într’o nădejde a chemărei voastre;

5Un Domn, o credință, un botez.

6Un Dumnezeu și Tatăl tuturor, care este preste toate și prin toate și întru noi toți.

7Iar fiecăruia din noi s’au dat harul după măsura Darului lui Hristos.

8Pentru aceea zice: suindu-se la înălțime, robit-au robime, și au dat daruri oamenilor.

9Iar aceea ce zice că s’au suit, ce este fără numai că s’au și pogorît întâiu la cele mai de jos laturi ale pământului?

10Cela ce s’au pogorît, acela este care s’au și suit mai pre sus de toate cerurile, ca să umple toate.

11Și acela au dat pre unii apostoli iar pre alții proroci, iar pre alții, evangheliști; iar pre alții, păstori și dascăli;

12Spre săvârșirea sfinților spre lucrul slujbei, spre zidirea trupului lui Hristos;

13Până ce vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, întru bărbat desăvârșit, la măsura vârstei plinirei lui Hristos.

14Ca să nu mai fim prunci, învăluindu-ne și purtându-ne de tot vântul învățăturei, întru amăgitura oamenilor, întru vicleșug spre meșteșugirea înșelăciunei;

15Ci adevărați fiind întru dragoste, să creștem toate întru el, care este capul, Hristos;

16Din care tot trupul potrivit alcătuindu-se și încheindu-se prin toată pipăirea dărei, după lucrare întru măsura fiecărui mădular, face creșterea trupului spre zidirea sa singur întru dragoste.

17Drept aceea, aceasta zic și mărturisesc întru Domnul, ca să nu mai umblați voi precum și celelalte neamuri umblă, întru deșertăciunea minței lor.

18Întunecați fiind la minte, înstreinați de vieața lui Dumnezeu pentru necunoștința, care este întru ei, pentru împietrirea inimei lor;

19Cari întru nesimțire petrecând, s’au dat pre sine înverșunărei, spre lucrarea a toată necurăția, întru lăcomie.

20Iar voi nu așà ați cunoscut pre Hristos;

21De vreme ce pre el l-ați auzit și întru dânsul v’ați învățat, precum este adevărul întru Iisus.

22Ca să lepădați voi după cea mai ’nainte viețuire pre omul cel vechiu, care se strică după poftele înșelăciunei;

23Și să vă înnoiți iarăș cu duhul minței voastre;

24Și să vă îmbrăcați în omul cel nou, care după Dumnezeu s’au zidit întru dreptate și întru sfințeniea adevărului.

25Drept aceea, lepădând minciuna, grăiți adevărul fiecare cu aproapele lui, căci suntem unul altuia mădulări.

26Mâniați-vă, și nu greșiți; soarele să nu apuie întru mâniea voastră;

27Nu dați loc diavolului.

28Cel ce fură, să nu mai fure; ci mai vârtos să se ostenească, lucrând binele cu mâinele sale, ca să aibă să deà celui lipsit.

29Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră, ci numai care este bun spre zidirea folosului, ca să deà dar celor ce aud.

30Și să nu întristați pre Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care v’ați pecetluit spre ziua răscumpărărei.

31Toată amărăciunea și mâniea și iuțimea și strigarea și hula, să se lepede dela voi, împreună cu toată răutatea.

32Și fiți unul către altul buni, milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v’au iertat vouă întru Hristos.